COTMEANA - sfaturi de suflet de la un mare duhovnic

Sfantul Maslu la Manastire in Postul Sfintei Invieri a Domnului

"Sfantul Maslu"



Pelerinaj la Manastirea Cotmeana 

 18 Martie 2018

Plecari din Bucuresti si Ploiesti.


TraseulPloiesti - Bucuresti - Pitesti - Manastirea Cotmeana. Participare la Sfanta Liturghie si Sfantul Maslu (slujba pentru  vindecarea trupului si a sufletului) la Manastire, sub conducerea unui mare duhovnic,  
 Preacuviosul Parinte Ioasaf Boiciuc, Staret al Manastirii Cotmeana.
Traseul va continua catre Manastirea Argesului la Curtea de Arges pentru inchinare la Sfanta Filofteia, ocrotitoare a Tarii Romanesti - Bucuresti - Ploiesti.

Pret: 70 lei/persoana

Informatii si inscrieri la telefon 0742268568, 0724525041

 Servicii: pentru participare la eveniment transportul se va face cu autocarul. Pret valabil pentru minim 40 persoane. 

Termeni si conditii de participare, observatii utile:

- Locurile se ocupa in ordinea platii. 
- Masa se asigura individual la pachetel
- Pelerinajul se face pentru a participa la Sfanta Liturghie si Sfantul Maslu la Manastirea Cotmeana. Sfantul Maslu este necesar pentru vindecarea trupului si a sufletului, astfel incat este important ca in timpul postului credinciosii sa participe cel putin o data la aceasta slujba la manastire.
- Traseul poate suferi modificari in functie de vreme, starea drumurilor, disponibilitate la cazare etc. Nu se admit retrageri si nu se returneaza banii incepand cu trei saptamani inaintea plecarii (clientul trebuie sa gaseasca inlocuitor).
- Punctele de debarcare sunt aceleasi cu punctele de imbarcare, fara exceptii.


Sfântul Maslu

Cele șapte rugăciuni diferite care se rostesc în cadrul slujbei Sfântului Maslu ocupă un loc central în sânul slujbei. Amintind milostivirea și bunătatea pe care Dumnezeu le-a arătat întotdeauna față de oameni, în ele se cere păzirea vieții bolnavului, ușurarea de chinuri, vindecarea și întărirea trupului și totodată iertarea păcatelor, tărie duhovnicească, primenirea întregii sale făpturi și înnoirea în Hristos a vieții sale.


Rânduiala Tainei Sfântului Maslu, ca parte văzută, constă în rugăciunile pentru sfințirea untdelemnului, ungerea celor bolnavi cu acesta, citirea celor șapte fragmente de Apostol și de Evanghelie, rugăciunile de iertare și de vindecare, iar ca parte nevăzută, constă în iertarea de păcate, deci vindecarea sufletului.
Cele șapte rugăciuni diferite care se rostesc în cadrul slujbei Sfântului Maslu ocupă un loc central în sânul slujbei. Amintind milostivirea și bunătatea pe care Dumnezeu le-a arătat întotdeauna față de oameni, în ele se cere păzirea vieții bolnavului, ușurarea de chinuri, vindecarea și întărirea trupului și totodată iertarea păcatelor, tărie duhovnicească, primenirea întregii sale făpturi și înnoirea în Hristos a vieții sale. Fiecare rugăciune insistă în mod particular asupra unuia sau altuia dintre aceste aspecte, dar toate pun alături mângâierea sufletului și ușurarea trupului, leagă tămăduirea duhovnicească de cea trupească, subliniind importanța fundamentală a celei dintâi, fără a nesocoti valoarea celeilalte.
În cea dintâi rugăciune, preoții cer Milostivului Dumnezeu: „Facă-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfințenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică izbăvitoare de toată lucrarea diavolească, pecete nestricată, bucurie a inimii, veselie veșnică”.
În cea de-a doua rugăciune este chemat în ajutor Dumnezeu cel Mare și Preaînalt, pentru a trimite harul Său preasfânt peste bolnavul care și-a cunoscut păcatele sale și a venit la El cu credință. Dumnezeu este rugat să-l primească pe acesta cu iubirea Sa de oameni, să îi ierte lui orice a greșit cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, să îl însoțească și să-l păzească în ceilalți ani ai vieții acestuia.
Cea de-a treia rugăciune este o invocare directă a ajutorului lui Dumnezeu, spre ușurarea durerii trupești a celui bolnav: „Așa, Doamne, trimite din cer puterea Ta cea tămăduitoare; atinge-Te de trup, potolește-i firbințeala, ușurează-i suferințele și-i izgonește toată boala cea ascunsă, Fii tămăduitorul robului Tău acesta; ridică-l pe dânsul din patul durerii și din așternutul chinuirii. Dăruiește-l pe dânsul sănătos și întreg Bisericii Tale, ca să fie bineplăcut Ție și să facă voia Ta”.
În cea de-a patra rugăciune, Milostivul Dumnezeu este rugat astfel: „Cel ce tămăduiești toată neputința, tămăduiește pe robul Tău; ridică-l pe dânsul din patul durerii pentru mila bunătății Tale; cercetează-l pe dânsul cu mila și cu îndurările Tale; depărtază de la dânsul toată boala și neputința”.
În cea de-a cincea rugăciune, Milostivul Dumnezeu este numit „Tatăl orfanilor, limanul celor înviforați și doctor al celor bolnavi; Cel ce porți fără mâhnire slăbiciunile noastre și iei asupră-Ți suferințele noastre; Care miluiești cu liniștirea; Cel ce treci peste fărădelegi și ierți nedreptățile; Cel grabnic spre ajutor și zăbavnic la mânie; Cel ce primești pocăința păcătoșilor și ai putere a ierta păcatele cele multe și grele și dai tămăduire tuturor celor ce petrec întru neputință și în boală întunecată”.
Următoarele rugăciuni, a șasea și a șaptea, precum și rugăciunea ce se citește în timp ce Sfânta Evanghelie se află deschisă pe capul bolnavului, cer iertarea păcatelor celor aflați în suferință: „Ție ne rugăm și cu umilință la Tine cădem: în bunătatea Ta, Însuți slăbește, lasă, iartă, Dumnezeule, fărădelegile și păcatele robului Tău și greșelile lui cele de voie și cele fără de voie”.
Credincioșii care partcipă la slujba Sfântului Maslu sunt pătrunși de rugăciunile și de citirile ce se fac, înțelegându-le într-o altă lumină duhovnicească și pătrunzându-se de ele cu altă tărie. Sunt lecturi și rugăciuni sfinte, menite să aducă în sufletul necăjit și întristat, pocăință, pace, liniște și ușurare.
(Preot Monahul TeognostTaina Sfântului Maslu – Taina tămăduirii sufletului și trupului, Editura Credința Strămoșească, Iași, 2002, pp. 70-72)


"Parinte Duhovnic si/sau Parinte Duhovnicesc?"

Ce este duhovnicul si cine poate sã fie duhovnic?

Domnul nostru Iisus Hristos a dat puterea legãrii si dezlegãrii pãcatelor dupã Sfânta Sa Înviere, chiar în ziua Învierii Sale, zicând cãtre ucenicii sãi: "Luati Duh Sfânt! Cãrora veti ierta pãcatele, vor fi iertate, si cãrora le veti tine, vor fi tinute". Prin aceasta a împlinit Domnul Hristos o fãgãduintã pe care a dat-o mai întâi Sfântului Apostol Petru, când i-a zis: "Si-ti voi da cheile împãrãtiei cerurilor, si oricâte vei lega pe pãmânt vor fi legate si în cer si oricâte vei dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate si în cer". Apoi, tot în Sfânta Evanghelie de la Matei avem o fãgãduintã datã de Domnul Hristos ucenicilor Sãi, când le-a zis la fel: "Oricâte veti lega pe pãmânt vor fi legate si în cer si oricâte veti dezlega pe pãmânt vor fi dezlegate si în cer", iar fãgãduinta aceasta a împlinit-o în ziua Învierii Sale. Deci, în lumea aceasta existã oameni pe care Domnul Hristos i-a rânduit sã fie iertãtori de pãcate. Pentru a primi cineva iertarea pãcatelor trebuie sã meargã la oamenii lui Dumnezeu, hotãrâti pentru iertarea pãcatelor. Iar ca sã poatã primi iertarea pãcatelor, în conditiile în care merg la duhovnic, trebuie sã-si mãrturiseascã pãcatele, sã se mãrturiseascã în primul rând pe ei însisi ca pãcãtosi, sã-si recunoascã partea de vinã, în aceasta fãcând o dovadã cã recunosc cã au gresit înaintea lui Dumnezeu si cã sunt vinovati înaintea lui Dumnezeu si cã doresc sã fie iertati de pãcatele pe care le-au fãcut. Preotul care primeste mãrturisiri de pãcate si care are puterea iertãrii pãcatelor se numeste preot duhovnic; se numeste duhovnic, spre deosebire de preotul care nu este duhovnic si care n-are aceastã calitate de a asculta spovedanii si de a da iertare de pãcate. Duhovnicia nu se dã o datã cu hirotonia, ci se dã printr-o rânduialã numitã hirotesia de duhovnic. Preotul primeste puterea iertãrii pãcatelor si primeste calitatea de ascultãtor de mãrturisiri. Acesta este duhovnicul din punctul de vedere al dreptului bisericesc si din punctul de vedere al situatiei lui fatã de cei care nu au aceastã situatie, chiar preoti fiind.

Parinte duhovnicesc
"Dobandeste pacea launtrica, spunea Sfantul Sera­fim, si multe suflete se vor mantui in jurul tau." Acesta este rolul Parintelui duhovnicesc. Faceti-va lacas in Dumnezeu si-i veti putea conduce si pe altii la El. Omul trebuie sa invete sa fie singur: trebuie sa-si asculte in ta­cere propria inima, cuvantul fara de cuvinte al Sfantului Duh si sa descopere astfel adevarul despre sine si Dumnezeu. Orice va spune atunci aproapelui sau va fi un cuvant puternic caci va izvori din tacere.
Slefuit de intalnirea cu Dumnezeu in singuratate, parintele du­hovnicesc poate vindeca un suflet prin simpla sa prezenta. El indruma si-i formeaza pe altii nu in primul rand prin cuvinte chibzuite, ci prin prezenta, prin exemplul viu si personal. Invata nu numai prin cuvant ci si prin tacerea sa.  "Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mer­geau la fericitul Antonie. Si doi il intrebau pentru gandu­rile lor si mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte. "
Dar care sunt harismele speciale ale parintelui du­hovnicesc? Sunt trei la numar. Prima, clarviziunea si dis­cernamantul (diakrisis), este capacitatea de a percepe in­tuitiv secretele inimii, de a intelge profunzimile ascunse ale fiintei de care, de cele mai multe ori. noi insine nu suntem constienti. Parintele duhovnicesc patrunde din­colo de atitudinile si gesturile conventionale in spatele carora ne ascundem personalitatea atat de altii cat si de noi insine. Dincolo de toate aceste aparente frivole, el se­sizeaza persoana unica, cea dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Este o putere mai mult duhovniceasca de­cat psihica; fiind un fruct al harului dumnezeiesc ce pre­supune o rugaciune atenta si o lupta ascetica fara odihna, este departe de a fi o simpla perceptie exirasenzoriala.

Acestui dar i se adauga cel al cuvantului. Staretul stie atunci cand se apropie cineva de el, imediat si speci­fic, ce cuvinte are acesta nevoie sa auda. Astazi suntem inundati de cuvinte dar, cele mai multe dintre ele, sunt lipsite de putere. (articol preluat de pe http://www.crestinortodox.ro/morala/70879-rolul-terapeutic-al-parintelui-duhovnicesc)


Mănăstirea Cotmeana, din Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului

Hram: Buna Vestire, Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul si Acoperamantul Maicii Domnului
Documentar, Mircea cel Bătrân este cel care atestă în scris existenţa mănăstirii, într-un hrisov pe care şi-a pus semnătura şi pecetea la 20 mai 1388, pomenindu-i ctitorirea deodată cu ridicarea Mănăstirii Cozia. Cotmeana este însă mult mai veche, poate cea mai veche mănăstire din Ţara Românească, mulţi cercetători considerând-o ctitoria lui Vladislav Vlaicu. Elementele arhitectonice specifice o plasează undeva spre sfârşitul secolului al XIII-lea, pe la 1292, numele venindu-i de la hoardele cumane care s-au prăvălit peste aceste locuri. Într-o primă formă însă, spun unii cercetători, ea ar fi fost construită de Radu I. Voievod, înainte de 1385, devenind în timp un monument de sinteză reprezentativ pentru asimilarea şi dezvoltarea arhitecturii munteneşti din secolul al XIV-lea, cu clopote turnate înainte de 1386. Sfântul Constantin Brâncoveanu a restaurat-o în 1711, apoi, în 1777, ieromonahii Ilarion şi Sofronie de la Cozia au reparat-o, pentru ca în 1857 să fie din nou consolidată. Domnia lui Cuza a însemnat secularizarea mănăstirii, iar sfântul lăcaş a devenit biserică de parohie, căzând mai bine de o jumătate de secol într-un nemeritat colţ de umbră. La 25 august 1990, mănăstirea a fost redeschisă, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Înaltpreasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, slujind aici, la 29 august, de „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“, prima slujbă, încredinţând stăreţia sfântului aşezământ ieromonahului Ioasaf Boiciuc, pentru prima dată după mai bine de un veac.

Icoana Maicii Domnului şi minunile ei

Sunt două biserici la Cotmeana, cea veche, cu hramurile „Buna Vestire“ şi „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“, şi cea nouă, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“ cladita prin ravna actualului Staret al Manastirii, Preacuviosul Parinte Ioasaf Boiciuc, un Parinte care ne primeste cu bratele deschise ori de cate ori ii calcam pragul. Si sta cu noi ore in sir de vorba, asculta cu rabdare si dragoste pasurile noastre si are mereu pentru noi un sfat care sa ne ajute sa rezolvam problemele. Parintele ne-a invatat semnificatia si puterea Sfantului Maslu.
„Mulţumim pentru tot lui Dumnezeu şi Maicii Domnului, în mod special, pentru că este locul închinat ei de la Mircea cel Bătrân până acum. Ne bucurăm şi ne închinăm icoanei ei, făcătoare de minuni, pe care, din auzite, din istorioare locale, am reuşit să o descoperim în bolta teiului secular din curte. Am coborât-o de acolo şi am pus-o la loc de cinste în biserică. Nu avem cuvinte să-i mulţumim Maicii Domnului cât ne-a ocrotit, cât m-a ajutat şi mi-a dat putere să rabd şi să fac faţă tuturor încer-cărilor. Oricât de cotropit de probleme aş fi, aici niciodată nu mă simt obosit şi singur. Maica Domnului emană în puterea ei de stăpână şi de mamă a Domnului Iisus Hristos energii extraordinar de puternice, care mă întăresc. Creştinii care ne trec pragul simt şi ei acelaşi lucru. Rugăciunea este sporul duhovnicesc, lucrare divină care te ajută să te menţii în cele monahiceşti, în cele dumnezeieşti, în cele mai presus de noi, pe care nu le putem pricepe. De două ori am fost ispitit să plec definitiv de aici. Am zis că mă întorc la casa mea părintească din Maramureş. Atunci eram şi parohul satului. Dar i-a adus Dumnezeu şi pe epitrop, şi pe directorul şcolii generale, şi pe primarul comunei şi pe alte alte persoane. Le-am spus că sunt hotărât să plec. După o discuţie de vreo oră şi jumătate au reuşit să mă convingă şi m-am întors înapoi. După vreo lună, am zis că-mi iau bocceluţa şi plec, dar prin pădure, să nu mă întâlnesc cu cineva. Urcând dealul de deasupra gospodăriei, m-am împiedicat… în nimic! Am căzut în genunchi, am văzut stele galbene şi… chipul Maicii Domnului! M-am speriat, crezând că este vreo nălucire, vreo ispită. M-am rugat foarte mult, am bătut mătănii, şi ce credeţi că mi-a ieşit din gură? «Măicuţa Domnului, aici voi muri şi aici voi fi înmormântat. Nu o să mai plec din Cotmeana niciodată!». Maica Domnului nu mi-a dat voie să plec. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu vieţuitorii mănăstirii“, povesteste părintele protosinghel Ioasaf Boiciuc, stareţul mănăstirii.
Cu lumină în inimă şi cu ajutor sufletesc de la Maica Domnului plecam mereu de la Cotmeana, cu binecuvantarea Parintelui Staret Ioasaf care de ani buni ne ajuta cu sfaturi si intelepciune duhovniceasca. Cu ajutorul dansului parca privim mai optimisti tot ceea ce ni se arata pe calea vietii noastre.